Burnout-ul femeii care „le duce pe toate”: contabilitatea invizibilă a epuizării

Ce este, de fapt, burnout-ul

Organizația Mondială a Sănătății descrie burnout-ul ca pe un fenomen legat de stresul cronic de la locul de muncă, gestionat fără succes. Are trei fețe: epuizarea, distanțarea mentală sau cinismul față de ce faci și sentimentul că nu mai ești eficientă.

Dar, din experiența mea cu femeile cu care lucrez, epuizarea nu se oprește la ușa biroului. Ea vine și din „al doilea program”: casa, copiii, părinții care îmbătrânesc, prietena care are nevoie de tine, colega care „doar te roagă ceva”. Nimeni nu plătește aceste ore. Nimeni nu le trece în vreun registru. Nici măcar tu.

Contabilitatea invizibilă

Am lucrat 25 de ani în bancă. Acolo am învățat că orice cont are două coloane: ce intră și ce iese. Dacă iese mai mult decât intră, mult timp, ajungi pe minus. Nu există excepții.

Cu energia ta e la fel. Doar că ieșirile tale nu apar în niciun extras de cont:

• „lasă, fac eu, că termin mai repede”;
• „nu pot să refuz, ar fi urât”;
• grija dacă toată lumea e mulțumită;
• vinovăția când te odihnești;
• vocea din cap care spune că nu ai făcut destul.

Iar intrările? O cafea băută în picioare. Cinci minute pe telefon înainte de somn. „Mă odihnesc în concediu.”

Asta numesc eu contabilitatea invizibilă. Nu ești epuizată pentru că ești slabă. Ești epuizată pentru că ai un cont din care plătești pentru toată lumea și în care nu depune nimeni nimic.

Credințele care țin contul deschis

De ce continuăm, chiar când simțim că nu mai putem? Pentru că, adânc în noi, funcționează niște reguli învățate demult. Le numim credințe limitative. Câteva pe care le aud des:

• „Valorez cât fac.”
• „Dacă nu mă ocup eu, nu se face nimic.”
• „Să ceri ajutor e slăbiciune.”
• „O femeie bună se pune pe ultimul loc.”
• „Odihna trebuie meritată.”

Aceste credințe nu sunt vina ta. Le-ai învățat, poate, de la o mamă sau o bunică care au trăit la fel. Au avut un rol: te-au ajutat să fii apreciată, să te descurci, să fii „fata bună”. Dar azi te costă prea mult.

Semne că ești pe minus

Corpul ține evidența chiar și când mintea refuză. Poate observi:

• oboseală care nu trece nici după un weekend liber;
• iritabilitate la lucruri mărunte, urmată de vinovăție;
• somn agitat sau gânduri care pornesc exact când stingi lumina;
• tensiune în umeri, dureri de cap, probleme de digestie;
• senzația că nu te mai bucură lucrurile care îți plăceau;
• dorința de a „dispărea” câteva zile, fără nimeni.

Dacă aceste semne sunt intense sau durează de mult, merită să vorbești și cu un medic. Uneori, epuizarea ascunde și alte cauze care trebuie verificate.

Cum lucrăm împreună: coaching și hipnoză

O vacanță ajută, dar dacă regulile rămân aceleași, contul se golește din nou în câteva săptămâni. De aceea lucrez pe două niveluri.

Prin coaching facem contabilitatea vizibilă. Ne uităm la unde se duce energia ta, ce poți delega, ce poți refuza și ce intrări reale îți poți permite. Alegem pași mici, concreți: o oră pe săptămână doar pentru tine, un „nu” spus fără scuze lungi, o sarcină predată altcuiva.

Prin hipnoză lucrăm cu partea care reacționează automat: vinovăția care apare când stai, vocea critică, frica de a dezamăgi. Într-o stare de relaxare profundă, poți exersa senzația de a te odihni fără să-ți ceri scuze. Poți privi credința „valorez cât fac” cu ochii adultului de azi și poți alege una nouă.

Nu promit că vei scăpa de oboseală după o ședință. Promit că vom lucra cu cauza, nu doar cu simptomul.