E acolo de luni de zile. Poate e cursul pe care vrei să-l faci. Poate site-ul, cartea, afacerea, dosarul pe care trebuia să-l depui. Îți spui în fiecare luni că săptămâna asta începi. Și, în fiecare vineri, constați că ai făcut orice altceva: ai făcut ordine în dulapuri, ai răspuns la mailuri, ai ajutat pe toată lumea. Numai la el nu te-ai atins.
Și vine sentința pe care ți-o dai singură: „Sunt leneșă. N-am disciplină. Nu sunt în stare.”
Vreau să-ți spun ceva ce poate te va surprinde: de cele mai multe ori, amânarea nu are nimic de-a face cu lenea.
Cercetătorii care studiază amânarea au ajuns la o concluzie importantă: nu amânăm sarcinile, ci emoțiile neplăcute pe care ni le provoacă. Plictiseală, nesiguranță, frică, rușine. Când ne apropiem de proiectul important, simțim un disconfort. Iar creierul, care vrea să ne protejeze, ne trimite spre ceva care ne aduce ușurare imediată: telefonul, curățenia, grija pentru alții.
E o strategie care funcționează pe termen scurt. Te simți mai bine pentru câteva minute. Pe termen lung însă, proiectul crește în minte, devine tot mai greu, iar vinovăția se adaugă peste frica inițială.
„Dacă încerc și nu-mi iese?” Atâta timp cât proiectul stă în sertar, el e perfect. Potențialul lui e intact. Din clipa în care începi, intră în lumea reală, unde poate fi criticat, poate eșua, poate dezamăgi.
Pentru femeile perfecționiste, asta e o capcană puternică. Dacă nu poate fi făcut perfect, mai bine deloc. Iar „deloc” pare mai sigur decât „imperfect”.
Aici e partea despre care se vorbește mai rar. Uneori, nu ne e frică că vom eșua. Ne e frică că vom reuși.
Pentru că succesul aduce schimbare. Mai multă vizibilitate, mai multe așteptări, poate mai mulți bani. Și, împreună cu ele, întrebări neliniștitoare: „Ce vor zice ceilalți? O să mă mai iubească familia dacă mă schimb? Merit eu asta?” Dacă în familia ta „nu trebuia să ieși în evidență” sau banii erau priviți cu suspiciune, o parte din tine poate sabota orice pas care te-ar duce prea departe de ce e familiar.
Prin coaching, scoatem proiectul din ceață. Îl împărțim în pași atât de mici încât să pară aproape ridicoli. Nu „scriu cartea”, ci „scriu 10 minute marți dimineața”. Stabilim când, unde și cum. Ne uităm la ce anume te oprește și alegem strategii concrete. Iar la fiecare întâlnire, urmărim ce ai făcut, fără judecată, cu curiozitate.
Prin hipnoză, lucrăm cu frica din spatele amânării. Într-o stare de relaxare profundă, putem descoperi de unde vine: o critică veche, o rușine, o loialitate invizibilă față de familie. Apoi îți imaginezi proiectul terminat și trăiești, în siguranță, cum e să fii femeia care l-a dus la capăt. Când mintea se obișnuiește cu această imagine, drumul până acolo devine mai puțin înfricoșător.
Nu promit că nu vei mai amâna niciodată. Toți amânăm uneori. Nu-ți pot garanta nici succesul proiectului tău. Ce pot face este să te ajut să înțelegi ce se ascunde în spatele amânării și să faci primii pași cu mai multă ușurință.
Dacă amânarea e însoțită de oboseală constantă, lipsă de plăcere pentru lucrurile care înainte îți făceau bine sau dificultăți mari de concentrare, vorbește și cu un medic. Uneori e nevoie de o evaluare medicală.
Ia-ți câteva minute și încearcă. Nu există răspunsuri greșite.
Alege proiectul care stă cel mai de mult în sertar. Setează un cronometru pentru 5 minute. Doar 5. Promite-ți că, după aceea, ai voie să te oprești.
De cele mai multe ori, vei vedea că partea cea mai grea a fost să începi. Iar dacă te oprești după 5 minute, e în regulă. Ai făcut 5 minute mai mult decât ieri.
La final, notează ce ai simțit chiar înainte să începi. Acel sentiment e indiciul spre ce te ține, de fapt, pe loc.
Ce scrii rămâne doar în browserul tău.
Ședințele mele au loc online și durează în medie 60 de minute. Am lucrat 25 de ani în bancă și am văzut mulți oameni cu idei extraordinare care nu le-au pornit niciodată. Nu pentru că nu puteau, ci pentru că nimeni nu i-a ajutat să facă primul pas.
Dacă și tu ai un proiect care te așteaptă în sertar, scrie-mi și stabilim o discuție gratuită. Vorbim despre visul tău și despre ce te oprește. Poate e timpul ca sertarul să se deschidă.
Câteva cookie-uri, cu grijă
Folosim cookie-urile necesare ca site-ul să funcționeze. Cu acordul tău, folosim și cookie-uri de statistică, ca să înțelegem ce pagini te ajută. Poți schimba alegerea oricând, din pagina Cookie-uri.