Ai pregătit totul. Știi materialul pe dinafară. Ai repetat în fața oglinzii, în mașină, la duș. Și totuși, când se aprinde lumina roșie a camerei sau când intri în sala de interviu, se întâmplă ceva. Inima o ia la goană. Mâinile tremură. Vocea iese subțire, străină. Și, cel mai rău, mintea se golește complet.
După aceea, îți spui: „De ce mi se întâmplă asta? Știam totul!”
Nu ești slabă. Ești protejată.
Ce simți în momentele acelea este răspunsul străvechi de luptă sau fugă. Creierul tău percepe privirile celorlalți ca pe o posibilă amenințare și pregătește corpul pentru pericol. Inima pompează sânge mai repede. Respirația se scurtează. Iar partea din creier care gândește limpede, care ține minte discursul, trece pe plan secund. În fața unui pericol real, nu ai nevoie să reciți poezii. Ai nevoie să fugi.
Doar că o sală plină de colegi nu e un urs. Un interviu nu e un prădător. Iar corpul tău nu știe, încă, diferența.
Pentru multe femei, emoția din fața publicului are rădăcini mai adânci decât momentul în sine. Poate un profesor care te-a ridiculizat la tablă. Poate un părinte care spunea „nu te făce de râs”. Poate experiența de a fi fost singura femeie dintr-o încăpere și de a simți că trebuie să demonstrezi de două ori mai mult.
Mai e și vocea interioară critică: „O să-și dea seama că nu știu destul.” „Cine mă cred eu să vorbesc în fața lor?” Se numește sindromul impostorului și e surprinzător de des întâlnit tocmai la femeile foarte competente.
Probabil ai primit sfaturi bine intenționate: „Imaginează-ți publicul în pijamale.” „Nu te mai gândi la asta.” „Calmează-te!” Dacă ar fi fost atât de simplu, ai fi făcut-o demult.
Când încerci să împingi emoția departe, ea crește. E ca și cum ai ține o minge sub apă. Cu cât apăs mai tare, cu atât îți sare mai sus în față.
Prin coaching, privim emoția ta concret. Când apare exact? Cu cât timp înainte? Ce îți spui în minte în acele clipe? Apoi construim un plan: cum te pregătești în ziua dinainte, ce faci în ultimele zece minute, cum începi primele fraze ca să prinzi curaj. Lucrăm și cu sindromul impostorului: ne uităm la dovezile reale ale competenței tale, cele pe care tinzi să le uiți.
Prin hipnoză, învățăm corpul că ești în siguranță. Într-o stare de relaxare profundă, intri în minte în sala aceea. Vezi lumina, publicul, camera. Dar de data aceasta, respirația îți rămâne lină, vocea fermă, ideile clare. Repetăm acest „film” până devine familiar. Sportivii de performanță folosesc tehnici asemănătoare de vizualizare înaintea competițiilor. Mintea învață drumul înainte ca tu să pui piciorul pe el.
Primești și o „ancoră”: un gest mic, discret, pe care îl asociem în timpul hipnozei cu starea de calm. De exemplu, să strângi ușor degetul mare și arătătorul. Îl poți folosi oriunde, fără să observe nimeni.
Nu promit că emoția va dispărea complet. Un pic de emoție e chiar util: te ține atentă și vie. Scopul este ca ea să lucreze pentru tine, nu împotriva ta. Nu pot garanta rezultatul unui interviu sau al unei prezentări. Pot lucra cu tine ca să ajungi acolo arătând cine ești cu adevărat.
Dacă frica de a vorbi în public îți aduce atacuri de panică sau te face să refuzi oportunități importante, merită să vorbești și cu un specialist în sănătate mintală.
Ia-ți câteva minute și încearcă. Nu există răspunsuri greșite.
Cu câteva minute înainte de moment, fă respirația 4–6: inspiră pe nas numărând până la 4, expiră lent pe gură numărând până la 6. Expirația mai lungă îi transmite sistemului nervos că pericolul a trecut.
Apoi schimbă propoziția din minte. În loc de „Sunt atât de emoționată”, spune-ți „Sunt pregătită și corpul meu îmi dă energie”. Senzațiile din corp sunt foarte asemănătoare în frică și în entuziasm. Uneori, numele pe care li-l dai schimbă felul în care le trăiești.
Ce scrii rămâne doar în browserul tău.
Ședințele mele au loc online și durează în medie 60 de minute. Dacă ai o prezentare sau un interviu în curând, putem lucra punctual, în câteva ședințe înainte de eveniment.
Dacă te-ai săturat ca emoția să vorbească în locul tău, scrie-mi și stabilim o discuție gratuită. Vorbim despre ce urmează pentru tine și despre cum poți intra în sala aceea cu fruntea sus. Ai ceva de spus. Lumea merită să te audă.
Câteva cookie-uri, cu grijă
Folosim cookie-urile necesare ca site-ul să funcționeze. Cu acordul tău, folosim și cookie-uri de statistică, ca să înțelegem ce pagini te ajută. Poți schimba alegerea oricând, din pagina Cookie-uri.